Capitolul V

Inca ma plimb pe aleile Bucurestiului. Poate ca nu le voi mai vedea mult timp. Habar nu am.. Oare ma mai intorc aici? O sa vreau sa ma mai intorc? Imi suna telefonul…

“Clara ?”

“Da”

“Buna… Ma numesc Adina…”

Pauza.

“Imi cer scuze, nu imi spune nimic numele… Ma ajuti?”

“Da… sigur… iarta-ma ca te deranjez… e o situatie grea pentru mine… sunt ... in fine… prietena lui Catalin...”

Ce dracu sa ii spun acum ?! Ce o vrea de la mine? Mortii ma-sii, nu suport manelismele astea !

“Buna… Cu ce te pot ajuta?”

“Uite… crezi ca e posibil sa bem o cafea… ?”

Incerc sa imi pastrez calmul, colcai de nervi.

“Nu inteleg foarte clar… care ar fi motivul?… s-a intamplat ceva?”

“Te rog, Clara… Ia-o ca pe o rugaminte sincera. Hai sa ne cunoastem… Iti cer o ora din viata ta.”

Ce naiba sa zic? Daca zic nu, o sa inteleaga ca am recunoscut legatura.. La dracu, in fine…

“Bine… sigur ca da…”

Am senzatia ca o sa incep sa plang…

“Unde ne vedem?”

I-am propus in dodii o cafenea.. prima care mi-a venit in cap..

“Da... mi-a spus candva Catalin ca ii place acolo…”

Nenorocitul dracului. Sigur ca i-a spus.

Nici nu stiu cum imi inchipuiam ca o sa arate… Era o fatuca simpla…

Ce dracu o vrea de la mine?

“Nu esti frumoasa…”

“Poftim ?!”. Cred ca ar fi gasit cu greu o replica sa ma socheze mai tare!

“M-am exprimat gresit.. Mi-ar fi fost mai simplu daca erai o blonda cu tate mari si fusta scurta. M-as fi gandit ca fute si el ceva… scuza-mi expresia... si ca vine acasa. Acum e acasa, dar gandul lui e la tine”.

“Despre ce vorbesti?”

“Stiu de relatia ta cu el”.

“Imi pare rau, e o greseala la mijloc. Nu stiu despre ce vorbesti!”

“Te rog, Clara, sa nu ne mai ascundem dupa deget”.

“Da, hai sa nu ne ascundem. Nu stiu de ce m-ai cautat, nici nu stiu de unde ai numarul. Si nici nu e important! Nu am idee ce iti inchipui ca stii, dar nu e nicidecum vorba despre asa ceva. Nu am nicio relatie cu iubitul tau si nu inteleg de unde ideea asta. Mai mult, de cate ori l-am vazut – si stai linistita, a fost rar – a vorbit doar despre tine. Inca o dovada, daca vrei, ca este un barbat care isi iubeste femeia de langa el. Si nu vreau sa continuam o discutie inutila pentru o gelozie la fel de inutila. Te rog, fii linistita, sunt convinsa ca te iubeste enorm”.

Imi vine sa urlu pe interior. De ce dracului te apar chiar si acum, nenorocitule ??

“Clara... Eu am nunta cu el in cateva zile. Te rog din suflet... din cate vad, esti un om special... orice alta femeie mi-ar fi sarit la gat sau si-ar fi batut joc. Venisem pregatita pentru orice. Mi-a trecut prin cap si sa iti fac scandal, sa te amenint. Ar fi fost penibil, stiu… Uneori facem orice pentru ce este al nostru. Te rog, macar lasa-mi bucuria de a ma marita cu el…”

“Nu intelegi ca e degeaba ce spui aici?”

“Fie atunci, o spun degeaba. Promite-mi, Clara, te rog. Promite-mi!”

“Ce?? Ce sa iti promit??”

“Stiu ca va veni sa te vada. Stiu asta. Promite-mi, jura-mi ca o vei termina cu el, macar temporar. Vreau sa fie cu sufletul la mine in acele momente…”

“Ma pui intr-o situatie... Ce vrei sa spun?”

“Promite-mi si atat”.

“Iti promit. Cred ca intr-o alta viata am fi putut fi prietene... Ce prostie, Adina. De ce...”

“Nu ma intreba de ce. Eu nu te-am intrebat daca esti “cealalta femeie”. Nici nu te urasc… Dupa atatia ani stiam ca e aproape natural sa apara cineva…”

“Iarasi ma pui in situatia in care nu stiu ce sa spun…”

“Nu spune nimic. Mi-ai promis. Iti urez numai bine”.

Si parea sincera. Iar eu… Nu simt nimic…

Venise sa ne vedem cu o saptamana inainte sa se insoare. Si ma uitam cu scarba nelimitata la el…

“Nu pot, intelegi? Nu pot sa te iert. E decizia pe care ai luat-o chiar tu”.

“Putem continua cat vrem noi”.

Si cat ai tu chef, nu?

“Nu, Catalin. Daca ar fi fost o relatie oarecare poate… Dar ultimele zile mi-au demonstrat ca e o relatie care ar fi putut functiona, am fi putut fi fericiti impreuna... Nu pot… Poate intr-o alta viata…”

In cateva zile, slaba… il sun…

“Buna. Voiam sa vad ce faci…”

“Nu stiu ce fac... Nu stiu…”

“Daca suntem suflete pereche, Catalin… Ma gandesc la asta uneori…”

“Sunt slabe sanse.”

“Bine atunci... nu stiu ce sa spun… “

“Lasa ca are cine sa te consoleze... Suna-l pe Dislexis.”

Asa ii zice lui Alexis cretinul… tot el isi permite sa faca misto de altii.

“De ce esti copil? De ce nu imi ceri sa te astept? Iti doresti asta?”

“Nu vreau sa mai fac absolut nimic pentru relatia asta”

Doamne, cat de nenorocit poti fi, de fapt? Cat mai dai in mine? Si am o stare de slabiciune.. As face orice, orice sa imi spuna acum ca vom fi din nou impreuna, ca ma va iubi din nou…

“Bine, dragul meu… Iti urez numai bine… Ai grija de tine, sa fii fericit…”

Imi sterg lacrimile… S-a terminat. Ma intorc in birou pentru ultimele lucruri inainte de plecare. Sunt pe ultima suta de metri…

Dupa cateva zile…

E asa ciudat… sa stiu ca se insoara azi… pentru ca nu doare, nu ma doare…

Cum se poate asa ceva? Sa nu simt nimic, nimic? Mi-am dat intalnire cu un prieten al meu, un barbat absolut minunat… Cu un singur cusur - e avocat… Imi vine sa zambesc. Daca pot zambi nu e atat de rau… Ma simt obosita… e dupa-amiaza si as vrea sa dorm, sa dorm... sa nu ma gandesc la nimic. Ii spun lui Dan ca sunt extenuata.

“Stai pe fotoliu…”

Are o casa superba undeva pe langa Piata Romana.

“Nu ar fi mai bine sa plec ?”

“Ramai, te rog… Hai sa te rasfat putin”

E singurul barbat care ma fascineaza… dincolo de felul in care simt pentru Catalin. Cu Dan este altceva, e un om bun, ca o apa limpede. Am un sentiment aproape de copil cu el… Daca m-ar lua in brate, azi poate ca as putea dormi... Ca si cum m-ar mangaia tata pe frunte.

Se asaza la pian si canta… Cat de fascinant...

Ca pietricelele colorate pentru care indienii dadeau aur.. cred ca aurul e la mine… si nu mai cumpar pietricele colorate de astazi… A venit toamna… Am o mie de ganduri… Francesca… Dan canta o varianta sensibila a melodiei Whiter Shade of Pale… Ador aceasta melodie... Si pleoapele aproape ca imi cad… Mi-am tinut promisiunea, Adina.

Ma uit la costumul omului din fata mea… E bleumarin.. cu dungulite gri... si butoni albastri... ce ciudat, ce detalii observ acum... ma uit fascinata ca un copil… urmaresc dungulitele cu ochi din ce in ce mai incetosati… brusc… ca de undeva, de departe, imi amintesc... azi se insoara tatal copilului meu… si zambesc. Sunt libera.