Capitolul III

Sedintaaaaaaaaaaaaaa. Striga asistenta mea. Imi vine sa rad, le-am auzit pe micutele imbecile discutand de dimineata ca parca m-am mai “implinit” la obraji. Cu lesinul si fata verde de dimineata, nu mi-o fi “facut vreunul bucata ?!”. Mortii vostri, ba ce mi-a mai facut-o!! Sunt senina azi, fac haz de necaz. Ce prostioare imi trec prin cap. Status: gravida, sase saptamani. Tatal a incercat timid sa ma caute de cateva, ori. L-am respins. Urmeaza sedinta. “Macel fac”, spun cu voce tare si ma apuca rasul. Cred ca m-am prostit. Dar sunt atat de inimaginabil de fericita! Am dormit doar cateva ore azi-noapte, dar m-a izbit un lucru: niciodata, dar absolut nicio secunda nu mi-am pus problema sa nu pastrez acest copil. Cred ca s-ar face negru Catalin daca m-ar auzi. Bestia! M-a sunat sa imi spuna ca nu insemn nimic in viata lui, ca nu ma iubeste si e bine sa inteleg odata asta. Puseu de teama, probabil. Cum spune fratele meu “Ce face o fiara pusa la colt? Musca!”.
Cand am ajuns la birou azi, ma astepta un nou mail de la el.

From: Catalin
To: Clara
Subject: Mai tii minte… ?
Forwarded Message
From: Clara Molina Date: Jul 24, 2007 3:24 PM Subject: ma gandesc la tine

To: Catalin

Cum este posibil sa ma uit la peretii biroului si sa imi imaginez doar ca alerg desculta pe culoare cu tine infometat de fiinta mea in urma? Dorul de tine este ca o ploaie care imi inunda trupul, imi patrunde in cele mai ascunse locuri, ma eviscereaza, ma innebuneste, ma naste… daca as putea sa ma fi nascut din ceva, as alege cenusa pe care o lasa intre noi fiecare sarut… fiecare respiratie pe care o smulg din gura ta... dar mai bine iti vorbesc despre ce simt cand limba ta patrunde intre buzele mele, despre cum ne luptam pentru a ne stapani unul pe celalalt, despre cum imi doresc transpiratia ta pe mine, despre cum vreau sa te miros, sa te mangai neincetat… Sau sa iti vorbesc despre cum mainile mele cauta descumpanite un sprijin in cearceaf, in pat, in podea, in perete… pentru ca buzele mele sa ramana lipite de ale tale, si trupul meu sa se impinga in al tau… si pentru ca tipatul ce sta in fiinta mea sa ramana acolo… Si incerc doar sa iti soptesc in urechi cat esti de minunat, insa, in nebunia mea, placerea ia forma telurica, nu mai pot sa proiectez fericirea asupra universului… si ii dau drumul tipatului meu ca unei pasari ceresti.. ca unei stele care sa ramana vesnic pe bolta, ca urmele tale pe trupul meu pe care ti-l dau pentru totdeauna…
A ta,
Clara


Videoconferinta, ca imi dau lacrimile altfel. Ma duc in sala de sedinte. Spre surprinderea mea, se pare ca au fost anuntati toti “vicii” sa vina si ei. Ce pizda ma-sii pregatesc idiotii? Imi vine sa zambesc – poate ma dau afara! Cu butonii de aur, cu costumul meu din fusta trei sferturi si sacou impecabil. Am 50 de kg si vreau sa fiu impecabila. “Si cum o sa camuflezi burta in impecabilitatea Mariei Tale?”, rade de mine Cristina. E, o sa o acopar si gata. Ii dau exemplul lui Catherine Zeta-Jones, care a luat un Oscar si a fost fabulous chiar si bortoasa, gata sa explodeze. “Da, draga, dar aia se arata lumii doar o data pe luna!”. Argument imbatabil, spune-i ceva daca poti! Ete na, si ce daca? Si iar imi vine sa rad, hotarat m-am prostit!
Intai speech-ul meu, cel mai nou director de tara.

Buna dimineata, domnilor! Stim cu totii de ce ne aflam aici. Externalizarea serviciului de tiparire facturi a fost un succes. Va multumesc, am primit individual felicitarile dvoastra. Strategia mea include si alte astfel de miscari. Ati mers pe mana mea pana acum. Va multumesc. Domnilor, va promit ca vom deveni cea mai profitabila subsidiara a dvs din Europa.

M-ar ucide cu pietre jumatate din prietenii mei daca ar vedea asemenea aroganta in viata mea "de zi cu zi". Urmeaza regionalul.


Domnilor, am petrecut patru ani fructuosi impreuna. Nu de putine ori – si ma mandresc cu asta – eu am fost cel care i-a investit pe directorii de tara in functie, nu de putine ori am descoperit talentele din dvs – iar cel mai recent numit director, dsoara Clara Molina, este cel mai bun exemplu. Domnilor, a venit momentul sa tragem linie. In exact doua saptamani voi parasi aceasta functie, pentru una superioara – voi deschide piete noi pentru compania noastra la nivel international. Va multumesc fiecaruia dintre voi pentru munca depusa – impreuna am fost o echipa incredibila. De fapt, astazi mai am un motiv de bucurie. Il voi anunta chiar acum pe succesorul meu. Este vorba de un om cu viziune, cu o mare forta, cu puterea de a conduce aceasta companie catre ceea ce merita sa fie. Daca va spune da, eu personal ii voi rezerva biletul de avion si un apartament de lux in Paris. Dar va trebui sa se hotarasca repede. Doamnelor, domnilor, viziunea mea este ca regiunea sa fie condusa de…

In acelasi timp, Cristina...
Nu stiu de ce ma bantuie gandul asta absurd ca ar trebui sa ma duc la Clara, sa-i ard doua palme si sa-i urlu in fata ceea ce stie deja, dar nu vrea in ruptul capului sa recunoasca: “Il iubesti tampito, nu mai nega, nu mai face pe indiferenta!!!” N-ar ajuta-o, poate, cu nimic, sa-si limpezeasca in felul asta mintea, sa coboare cu picioarele pe pamant, sa-si curete creierul ala imbibat cu sfaturi tembele din Cosmopolitan. Poate e mai bine sa nu priveasca adevarul in ochi, ar fi prea trist, prea deprimant sa descopere si ea ca, dupa ce coboram din masinile noastre fitoase si ne dam jos chilotii care costa cat trei salarii medii pe economie, ramanem toate niste simple si mai mult decat banale femei. Nu e o proasta, ca e prietena mea si eu n-as putea iubi o proasta. E bataioasa, e ambitioasa si-am invidiat-o deseori pentru scutul asta al emanciparii cu care defileaza prin lume. Crede sincer ca-i musai sa fim puternice si deseori m-a molipsit si pe mine cu detasarea asta a ei, cu nonsalanta cu care reuseste sa treaca peste umilintele poleite ale unei vieti ce se vrea mondena. Dar pe dupa coaste ii bate o inima vulnerabila, i se ascunde un suflet la fel de fragil ca al oricarei femei.Si vreau s-o ajut, de-ar fi sa ma urasca, insa chiar nu mai e drum de intors, a ajuns prea departe pentru a-si mai permite sa clacheze, sa-si planga de mila. Of, pizda ma-sii de snob, daca as gasi si un loc de parcare pe aici...
· Ce faci frumoaso?
“Inca mai are tupeul sa flirteze, dobitocul!”
· Pana acu’ nu gaseai ca-s asa frumoasa, nu stiu ce-ti veni tocmai azi.
· Mereu am gasit ca esti o femeie mai mult decat interesanta, Cristina!
· As fi vrut sa-ti pot raspunde la fel de amabil, Catalin.
· Esti rea...
“Ce sa spun, sunt rea! De-ar sti cat ma abtin sa nu-i zic vreo doua mai de Ferentari! Dar s-a camuflat bine, increzutul dracului, cand m-a invitat in cafeneaua asta cu pretentii de lacas boem. Probabil se astepta sa-i fac vreo scena. Cat de putin ma cunoaste acest idiot egocentrist!”
· Azi chiar nu vreau sa fiu rea, dragul meu. Nu in mod gratuit, oricum. De ce ai vrut sa ne intalnim aici? Nu mai erau locuri la Mac?
· De-aia ai vrut sa ma vezi? Ca sa ma ironizezi?
· Nu, Catalin. Stii foarte bine de ce am vrut sa te vad.
· Nu stiu, dar ma hazardez c-o presupunere: Clara.
· EExact, Clara. Mai stii, fata aia draguta pe care ai ametit-o cu aerul tau romantico-decadent. Si careia i-ai intarit convingerea ca in zilele noastre monogamia e desueta.
· “Jeeez, ce ochi poate sa aiba omul asta. Nimeni n-o poate condamna pe Clara ca in prezenta lui are instinctul de conservare anihilat.”
· Ce vrei de la mine, Cris? Si, mai ales, de ce te bagi? Totul e intre mine si Clara, sunt vietile noastre in joc aici.
· Uite, asta e marele tau defect tau Cata, pentru tine viata e un simplu joc. Numai ca acum te joci cu prea multe vieti.
· Daca tu crezi ca eu nu ma framant sa iau decizia cea mai buna, te inseli amarnic.
· Te framanti sa iei decizia cea mai buna pentru tine. Eu as vrea sa iei decizia cea mai buna pentru Clara. Si nu-ti mai stoarce mintea cu privire la motivatiile mele. Stii foarte bine care sunt, Clara e prietena mea si doar pe mine ma are. Iar eu te cunosc mai bine ca oricine.
· Ok, te ascult. Ce ma sfatuiesti, Dr. Love?
“Ce imbecil!”
· Eu nu te sfatuiesc nimic.Eu iti dau doua saptamani sa alegi. Stiu ca esti foarte bun cand vine vorba de deadline-uri.
· Nu inteleg...
· Uite cum sta treaba. O sa ai doi copii. Cum poligamia inca nu e legala in tara asta, numai unul dintre ei va avea oficial un tata. Eu nu stau bine cu obiectivitatea, asa ca am ales repede: copilul Clarei.
· Nu-mi poti impune tu sa decid asta...
· Asculta-ma pana la capat. Copilul Clarei va avea un tata. Pe tine, sau dispari. Iti schimbi jobul, arunci telefonul mobil la ghena, iti iei catrafusele si te muti cu chirie in alta parte. Daca va fi alt oras, cu atat mai bine. Deci ai de ales: daca o iubesti pe Clara, ramai cu ea, daca nu o iubesti, pleci definitiv. Restul problemelor va privesc pe tine si pe nevasta-ta. Pentru ca nu te voi lasa s-o pastrezi pe Clara de amanta si sa vii, din cand in cand, la ea, pentru un “quicky”, dupa care sa-ti mangai bastardul pe crestet si sa te cari in cuibul tau fericit.
· Mi se pare ca-ti cam depasesti atributiile...
“Daca n-ar fi transpirat, desi e aer conditionat in bomba asta, ar fi parut chiar convingator de linistit cu fata asta bronzata pe care nu i se misca un muschi.”
· Catalin, tu stii bine ca eu sunt o persoana uituca. Dar socul unei vesti pe care am auzit-o mai deunazi mi-a zdruncinat memoria. Si, uite asa, mi-am amintit de un mail care s-a ratacit, anul trecut, pe la mine prin Inbox. Si-n acel mail, un anume domn Lazar ii multumea unui alt domn, Catalin sa spunem, pentru amabilitate, si-i cerea sa-i confirme un numar de cont. Coincidenta, intamplarea a avut loc in perioada in care dosarul de participare la licitatie inaintat de o anumita firma se pierduse pe drum, pe undeva, desi reprezentantii lor trimisesera zeci de faxuri prin care li se confirmase ca posta isi facuse datoria si plicul ajunsese la destinatie. M-am uitat si eu, atunci, sa vad cine-i directorul de investitii al companiei care a castigat licitatia: Dl. Petru Lazar. A, si tot prin acea perioada te faleai tu cu noul tau SL600, daca nu ma insala memoria, de altfel foarte slaba, dupa cum spuneam...
· Habar n-ai de nimic...
· Poate ca nu, dar proasta cum sunt, am sa arat mailul cuiva mai destept decat mine sa vadem daca face el vreo legatura... Ma scuzi un moment.
“Acu se gasira astia cu sms-urile, cand eram in plin avant cvasi-mafiot... ”
· Catalin, n-am sa ti-o iert niciodata, asa ca gandeste-te bine la ce ti-am spus! Doua saptamani, atat iti dau, dupa care te poti sterge la fund cu cariera ta pretioasa!
· E o amenintare?
· Nu. E o promisiune.