Am doua certitudini în acest moment: 31 de ani si un test de sarcina. Pozitiv.
Mintea mi s-a golit în momentul în care am vazut cele doua liniute albastre care puteau sa imi contureze pentru totdeauna destinul. Mi-am petrecut ultimii zece ani din viata crezând ca nu pot avea copii. La 20 de ani am avut o tumora si… Nu am luat niciodata pastile, singurele griji în relatiile cu barbatii fiind de natura mai prozaica - seropozitiv, etc. Asa ca, atunci când am început sa ma simt ca pe un vapor atunci când ma trezeam dimineata, nu m-am gândit decât la probleme de gen… ficat sau lipsa de calciu, vitamine, fier, sau mai stiu eu ce.
"Inghite niste cuie daca ai lipsa de fier", îmi zisese tata la misto. Cristina, prietena mea, însa, a avut o idee practica "Fa-ti, draghe, un test de sarcina". Prostii… Dar in fond, avea dreptate - asta m-ar fi costat vreo 200.000 si cinci minute. Programarea la o clinica ar fi fost ceva horror pentru viata mea traita în ritm de montagne-rousse. Pana una-alta, o alta certitudine, dar mai mica, este ca ma cheama Clara Molina. Spun “mai mica” pentru ca, in fond, cel putin jumatate din numele meu este susceptibil la schimbare.
OK, deci sunt gravida. Cum compasul meu (injuratura din facultate) nu s-a întâmplat cu unul care sa fie macar dragostea vietii mele, cel mai… si cel mai… ? Sunt rea acum si sufar. M-am încurcat cu el stiind ca are pe cineva… pentru ca ma fascina - si înca o face. Probabil ca numai nebunii pot sa fie atat de magnetici. Avea o trasatura de nebun care ma facea sa ma pierd între bratele lui. Si speram ca ma iubeste si el, ca nu e o joaca, nu e un vis…
"Te iubesc", i-am spus. A zâmbit si m-a sarutat. Am fortat nota. "Tu nu simti asta pentru mine?". A tacut si simteam ca ma frâng.
"Sunt lucruri care se spun doar o data în viata".
"Cum adica?"
"Adica e ca un juramânt, ca atunci când depui juramântul de credinta în armata".
Adica ma iubesti, dar vaaaaaaaaaai !! I-ai spus EI întâi si nu o poti repeta. Mortii ma-tii! In mod ciudat, însa, nu am fost niciodata curioasa cine este ea, cum arata, cum o cheama. Voiam sa ignor existenta ei, sa traim într-o lume doar a noastra, sa pretind ca e al meu, doar al meu în acea ora pe zi, când ne plimbam de mâna prin parc ca niste adolescenti - si, culmea, atunci nu îl deranja sa ne vada lumea - sau faceam dragoste în mansarda pe care mi-o dorisem si pe care o închiriase pentru noi.
Ultima data când ne-am vazut, cu ideea copilului sau tremurând în mine, dar incapabila sa mai fiu supusa într-o relatie lipsita de viitor si pur distructiva, l-am informat ca vreau sa ma marit cu un fost coleg de facultate (ca tot a venit vorba, sunt arhitect. Si conduc subsidiara locala a celei mai mari companii internationale din telecom. Care e legatura ? Si eu ma întreb. Cert este, însa, ca am primit noua functie acum o luna. Pentru ca sunt "feroce", spune seful meu).
"Esti pe dracu feroce", rade Cristina de mine. De fapt, noi doua suntem niste gagici venite direct din iad, ce sa mai... Domnisoara Cristina (si fara nicio legatura cu Eliade) se afla în fata unei dileme: a continua sau a nu continua relatia prezenta ?
"Sunt DETASATA în acest moment legat de tine, dar dispusa sa redevin multumita" - se pare ca i-a spus individului. Care imediat a prestat cina romantica si comportament de împacare. De fapt, îmi place sa glumesc ca suntem oi în haine de lupi. O iubesc pentru ca e frumoasa, sincera si incredibil de desteapta. Oricum, mai desteapta ca mine. "Eu vreau sa fie fetita", mi-a spus. Si mi-au dat lacrimile, pentru ca nu am idee daca voi avea sau nu acest copil. Doctorul mi-a spus ca s-ar putea sa fie sansa unica. OK, asta nu înseamna ca am chef de Pampers si dormit scurt… Si iara sunt rea…
Bref, ca sa ma asigur ca ma lasa in pace – si am mizat pe orgoliul lui pentru asta, i-am trantit ca ma marit. “Si cum ne va afecta asta pe noi?”, ma intreaba foarte relaxat. “Ne va afecta, am plecat amandoi pe drumul acestei relatii stiind ca va avea un final… ca un deadline sa spunem”. “
“Te mariti maine ?” .
“Nu”
“Atunci maine ne putem vedea”.
Ce simplu… as fi dat orice sa pot sa mai inchid ochii inca o data.. sa pretind ca nu sufar de fiecare data cand imi tranteste, intamplator parca, mici aluzii legate de viata lui.. cu EA. Si, invariabil, il simteam cum colcaie de nervi. Deja nu mai tinea el mingea in mana.. era la mine. Refuzasem sistematic toata seara o noua intalnire, incercam sa par rece, distanta… In parte pentru ca voiam sa se termine cumva, in parte pentru ca voiam sa il vad ingenunchiat. Asa ca a ales o abordare pragmatica a singurului subiect care ma mai putea face slaba in fata lui.
“Il pastrezi? Ca daca da, atunci mi se vor naste doi copii cam în acelasi timp”. Capie, îl întreb “Cum adica, dragule ?”.
“Adica sunt pe cale sa ma însor. Iar planurile sunt definitive, sunt cu ea de sase ani”.
Si mie când aveai de gând sa îmi spui, ordinarule? Ca e si ea gravida.. restul îl stiam…Mi-a spus acum. Ca sunt bortoasa nu mai conteaza! Fie, chiar si asa nu voi face nicio scena de isterie. Am reusit sa ma car repede si plângeam ca o pustoaica pe strada. Macar am reusit sa îmi fac o iesire a la Hollywood . Mi-am ridicat poseta, am aruncat pe masa bani cât si pentru consumatia lui - si stiu cum se oftica atunci când îi amintesc de independenta mea financiara - mi-am scos cheile de la Zet - conduc o fitosenie BMW Z3 - si mi-am aruncat ochelarii Versace pe fata. Muie, jigodie. Dar m-am multumit sa îi zâmbesc de la cercel la cercel si sa îi urez o zi placuta. Efect ga-ran-tat. Macar am câstigat ceva la orgoliu, ca altfel… Mergeam pe stradute undeva pe la Ambasada Americana si simteam lacrimile fierbinti pe obraji, în spatele ochelarilor. Mi se facuse brusc teama sa conduc, îmi era teama de oamenii din jur, de mine însami. Da, sunt slaba atunci când ma simt coplesita. Intre timp domnul - Catalin - ma sunase de vreo zece ori. Vax, sigur ca voiam sa vorbesc cu el. CE DRACU SA ITI SPUN ?! Ce vrei de la mine ?! Te iubesc…
A doua zi, dimineata, constat ca înca nu se terminasera surprizele:
From: Catalin
To: molinissima@gmail.com
Subject:
Dezamagit si obosit, cu mintea înca tipând dupa imaginea de aseara, ma gândeam sa scriu un suvoi de gânduri. Nu are însa niciun sens. Daca ai vrut sa ma faci sa te urasc, sa stii ca nu e asa. Ai reusit, în schimb, sa imi arati ca nu avem ce cauta unul în apropierea celuilalt. Sper din toata inima ca o sa-ti fie bine. Nu cred ca ai nevoie de mine sau de sfatul meu, probabil chiar daca o sa ai nu-l vei cere...
Obosit, mahnit, Catalin
Shecsi. Asta pe la 7 dimineata. Bine ca eram imbracata cand l-am citit, altfel nu mai eram capabila sa ies din casa. Ma incearca un sentiment de revolta incredibil! Tot el era victima, prins intre doua femei pe care le iubeste. Si culmea, amandoua gravide. Saracul, eu cred ca se joaca destinul cu el…
De obicei ma ajuta sa ma montez singura impotriva celor care imi fac probleme. Cu cat incerc sa ma conving ca e un nenorocit cu atat parca ma doare mai putin. Fleacuri… ma simt bine jumatate de zi si apoi de la un gest, o nuanta, un cuvant toata iubirea, durerea, teama izbucnesc din nou ca o cascada.
“Sunt o mamaliga”… “Tu?! Esti o nuca de cocos” imi spune fratele meu. Ba sunt moale… dar au trecut doua saptamani de cand am aflat de sarcina si una de cand m-am despartit de …el. Totul este ca o rana deschisa si… Am condus calm pana spre Baneasa, unde avem sediul. In masina am niste muzica… numai buna de sinucidere. Portishead – Life in mono. Next. Sandra – Everlasting love. Sigur! Opresc CD Playerul si dau pe radio. 50 Cent – PIMP. Mult mai bine.
La birou, fetele sunt vesele. Se pare ca pana acum nu a mers conexiunea la internet. Asa ca s-a frecat menta, in termeni prozaici. Acum s-a ridicat netul, dar nu merge mailul intern. Asa ca au interzis la barfa via e-mail. E, ce dracu.. parca eu nu faceam tot la fel. Of, acuma trebuie sa joc rolul de good cop-bad cop. Sunt si sefa, vreau as raman si prietena cu ele. Cam greu…
From: Alexandru
To: molinissima@gmail.com
Subject: Vezi ca nu ne merge serverul intern…
… asa ca iti scriu pe adresa personala. Avem o problema cu distribuitorul de facturi. Am inteles ca subsidiarele noastre fac asta peste tot in lume, insa poate, inainte sa iei o astfel de decizie in prima luna in care ai fost numita in aceasta functie ar fi trebuit sa te asiguri ca te poti baza pe firma pe care ai ales-o in acest scop. Nu de alta, dar daca nu ne livreaza birocratia la timp, e inutil sa iti amintesc, probabil, ca vom lucra cu totii pro bono cam vreo 200 de ani pentru a acoperi daunele.
Alexis
Alex – Alexis, cum se alinta el - e director adjunct, un prieten de nadejde si sustinatorul, dar si consilierul meu. Am acceptat postul de general manager (stiu ca mi se spune GM sau gimi prin companie acum, exact cum cu toatele ii spuneam fostului director general) pentru ca sunt convinsa ca ma voi descurca bine. Plus ca seful meu –directorul regional - mi-a cerut schimbari dramatice si rapide. Prima decizie – reducerea costurilor prin outsourcing a tiparitului de facturi. Se pare ca eram printre ultimii din Europa care nu faceau asta. Bine, nici furnizorii de astfel de servicii nu cresc precum ciupercile aici. Dar am profitat de ocazie sa ii gasesc pe unii maricei si sa ii “agat” la noi in business.
Se pare ca IT-ul inca nu ne-a rezolvat problema, e 10 AM si sa fiu daca am habar nu am ce am de facut pana nu vad Inbox-ul. Nu vreau sa incep sa ma gandesc la toate cele… (“sa o iei pe aratura” ar spune Cristina), asa ca recurg din nou la adresa personala ca sa trimit un mail furibund la “tiparasi”. Era a cincea zi in care ii sunasera oamenii nostri si primeau invariabil acelasi raspuns “Azi e totul gata. Pe bune!”.
From:molinissima@gmail.com
To:office@printingforyou.ro
Buna dimineata, domnilor.
Imi cer scuze, in primul rand, pentru adresa de pe care va scriu. Avem o problema cu serverul.
In alta ordine de idei, se pare ca acest cuvant – problema – va descrie si pe dvs. Este nevoie sa va reamintesc termenul de predare al facturilor? La negocieri ati avut o atitudine extrem de sigura pe dvs, de aceea v-am si angajat. Va sugerez sa treceti la treaba si sa livrati produsele, altfel vom avea de discutat cu privire la termenii intelegerii noastre, precum si la daunele pe care v-ati angajat sa le platiti in cazul in care intarziati. Va dau termen pana la ora 16:00. Astept, cel mai tarziu la 15:59, un telefon de la dvs care sa ma faca sa zambesc fericita la gandul ca toti clientii nostri isi vor primi pana maine facturile telefonice. In caz contrar, daca inca mai sunt incruntata, probabil ca ma voi simti datoare sa dau un telefon avocatilor nostri. In acest caz, domnilor, va sugerez sa angajati un evaluator pentru compania dvs si toate bunurile de care dispuneti. Intr-o saptamana voi fi stapana inclusiv pe periutele dvs de dinti.
Va multumesc anticipat si va urez o zi minunata.
Clara Molina
Fataindu-ma prin mailul personal dau de un mesaj trimis acum vreo luna lui Catalin…
From: molinissima@gmail.com
To: Catalin
Pentru ca imi revin incet-incet din betia stapanirii si a sentimentului-usor insinuant ca m-am predat cu toata fiinta mea... inchid ochii si rememorez fiecare secunda in care te jucai firav cu degetele pe pielea mea... momentele in care ma priveai in ochi, ma sarutai.. si ma luai... ador sa simt ca exista cineva mai puternic decat mine caruia ii incredintez trupul si fiinta... caruia ii dau voie sa ma cunoasca pana la ultima picatura a trupului si a sufletului... in timp ce ultimul abur de placere se topea in mine.. si buzele mele inca simteau gustul buzelor tale, iar pielea mea mirosea a "tine", imi dau seama ca simteam cum divinizez barbatul care reusise sa ma faca sa ma ascund de toate pentru cateva minute.. Iti sunt recunoscatoare ca m-ai inrobit, ca faci ce vrei din mine si nu am nici cea mai mica umbra de impotrivire... Te-am primit in mine asemeni felului in care o sclava se supune stapanului pe care in sine il adora... si ma infruptam cu mireasma ta, si maruntaiele mele se zguduiau in fata placerii nemaisimtite...
A ta, C.
Imi raspunsese printr-un sms.. “Frumoaso”..
Acum… ca am rezolvat-o si pe asta, ma duc la boardmeeting-ul de la 12. Dau sa ies din birou si simt ca ametesc.. Dumnezeule, de nu as cadea pe aici…
“Ce e cu ea?”, o aud vag, in fundal, pe asistenta mea… in timp ce simt cum ating peretele in cadere.
“Chemati salvarea. Gimi tocmai a lesinat…”
miercuri, 6 iunie 2007
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 Click pentru a continua povestea:
Totul alb in jur. Ma ridic in capul oaselor si-mi simt capul vajaind ca trenuletul electric. Futu-i! Vreau sa o sun pe Cristina, am pozat destul in femeia in plina emancipare sentimentala, m-am saturat de rahaturile astea. “Feroce”, “dura”, “stapana pe viata ei”, “o adevarata femeie puternica!”, rahat, rahat, rahat, de trei ori pe perje. Acum vreau sa fiu un copil, sa uit naibii de responsabilitati, sa fie doar un joc, sau un vis, s-o sun pe prietena mea cea mai buna, care chiar e o femeie grozava, nu ca mine, plastic fosforescent cu sclipiri de otel, si sa ma las usor-usor adormita de vocea ei. Dupa ce voi fi vorbit cu ea totul va fi bine. Ea m-ar putea salva din toata nebunia asta. Desi nu-mi prea dau seama cum, concret, dar nu conteaza, ea le stie si le poate pe toate, nu-i nimeni ca ea. Am chef de senzatia aia faina atunci cand esti pe punctul de-a adormi si in mintea ta se leaga tot felul de imagini si dialoguri fara noima intre ele, intr-o poveste absurda, dar grozava fiindca te adoarme lin, ca pe un copil. Copil… Vreau sa fiu iar copil, la trei pasi de mare, virgin si cititor in stele, dorindu-mi cu atata disperare sa ma intrec sub apa cu calutii de mare. Copilul… al MEU! Daca il pastrez, poate va avea si el aceleasi visuri, poate ar inventa aceleasi povesti despre scoicile gasite pe mal care sunt de fapt solzi de sirene. Dar parca mi-ar placea mai mult sa fie o fetita, cocheta si domnisorica inca de la patru ani, s-o prind pe nepusa masa pictandu-si buzele si fata cu rujurile mele, manjind oglinda cu saruturi lungi si apasate, ca in filmele in care oamenii mari se pupa si fac “chestia aia”. Sa-i fac coafuri traznite iar ea sa se fofileze arogant in fata mea, pe pantofiorii ei cu lac si cu posetuta roz la brat, sa-mi zica, cu un aer plictisit, ca ea-i mai frumusica decat mami. Cristina ar fi nasa. Oh Doamne, ce dracu-nseamna asta? Heeeeei, trezeste-te! Vrei copil? Nu-i rau, dar tu nu esti in stare nici sa ai grija de tine. Rahat, parca-l mai aud si-acum pe tata ca nu-s in stare de nimic pe lumea asta. Iar mami se rezuma doar sa-mi aduca felii de pandispan noaptea la pat dupa ce mai punea barbat-su de-un scandal. Ma mangaia putin acolo unde inca ma durea, ma saruta unde era inca rosu, si-mi zicea ca asa imi va trece. Si, desi eram micuta, nu puteam s-o cred, nu ma simteam cu nimic mai bine dup-aia. Daca mi-ar fi luat apararea si m-ar fi culcat in bratele ei, eh, atunci chiar mi-ar fi fost mai bine. Iar in ceea ce-l priveste pe domnu’ viitor dublu tatic, el nu va da doi bani. Il deranjeaza noua situatie cat timp nu mai poate sa ma futa. "Tu crezi ca-i simplu sa fii mamica singura, pentru tine sau pentru ea?" Pardon, el. Adica copilul, ca nu se stie ce va fi, baiat sau fata. Desi eu personal inclin spre a doua varianta. Futu-i, iar am comis-o. Rectific, deci: DACA va fi. E drept, dezavantajele sunt multe, dar imi permit sa angajez o bona, si-n plus ma poate ajuta si Cristina. Si, nu stiu, daca as tine oarecum la el, adica, cum sa ma exprim eu, daca l-as iubi, asa, poate dorul dupa tata n-o sa fie prea greu de dus. Va fi, pardon, ar fi, o confuzie de identitate, mai ales in adolescenta, ca n-ar avea un reper patern, sau freudian, sau mai stiu eu cum, dar eu as putea sa-l ajut sa creasca frumos. Si viata mea sentimentala? Ce barbati imi inchipui ca s-ar imbulzi la o femeie cu copil? E bine punctat, numai ca pana acum n-aveam niciun “bagaj” in plus si m-am ales numai cu futaiuri in rama. Parca-i aiurea sa te… “abti” sa faci un copil ca sa poata sa te reguleze altii in liniste dupa ce platesc nota de la restaurantul chic ales de ei ca sa te ameteasca mai bine, iar apoi sa dispara intr-o mahmureala orgasmica de toata frumusetea. Daca stau sa ma gandesc, ce i-ar impiedica sa procedeze asa si dupa ce voi avea un copil? N-ar trebui sa fie prea complicat, nici pentru ei, nici pentru mine. Hmmm, ale naibii procese de constiinta…
în Cotroceni, dimineaţa împingea somnoroasă, ca un miner, ultimile rămăşiţe de întuneric. Doar umbrele caselor adormite mai erau martore ştergerii ultimelor stele şi văruirii cerului dinspre răsărit cu purupură. Ici şi colo se mai puteau vedea norişori de ceaţă zăcând ca nişte mieluşei peste cartier.
Era atât de linişte încât i se păru că aude vibraţia microscopică a primilor fotoni ai razelor de soare lovind perdeaua dormitorului.
Medeea se îndreptă către geam, trase perdelele şi îl deschise. O mireasmă de pământ proaspăt, de nuştiu de unde îi inundă nările şi cutia craniană, întreagă, urmată de vântul proaspăt al dimineţii care-i făcu pielea de găină.
Curând are să primească telefonul eliberator. Până atunci, însă, avea să-şi savureze ceaiul verde şi, pentru prima dată în viaţa ei, avea să fumeze o ţigară, şterpelită din pachetul necartonat de ţigări al mamei ei.
Asa e viata...ne arunca in fiecare zi pe sub usa clipe teribil de inspaimantatoare, ca si cand simplul fapt ca suntem piesele unui joc ce nu ne ofera decat reguli, nu ar fi de ajuns.
Ma aflu intr-o camera dintr-un spital, pe care il cunosc mai bine decat toti doctorii, fata in fata cu trecutul si viitorul care au ingenunchiat impreuna pentru un INCERT...
Langa camera mea, se regaseste EA, cea care mi-a luat locul, desi tu nu mi-ai apartinut niciodata, la fel cum refuz sa cred ca prezentul imi apartine...ca eu imi apartin...ca secunda pe care o traiesc a fost creata pentru mine...
Si tu, piticule, care stai in chirie ...si pe degeaba, esti se pare, mult mai puternic decat mine. Te zbati sa iesi dintr-o prapastie mai mica, intr-una definitiva... Pacat ca nu stii, ca acest Chaos care te asteapta, e nici pe departe asa cum l-a descris Eminescu...
Lumea asta, si asculta-ma bine, e prostie si tampenie la un loc.Nu poti respira daca nu suferi, nu poti dormi daca nu te-ai mai ucis putin in ziua precedenta...
Iti admir curajul de a face cunostinta cu acest program lenes, care se numeste, cica, VIATA.
Si EA, ce cauta aici?! ...cine a incurcat timpii si ne-a adus pe aceeasi lungime de unda...
As vrea sa sorb cu privirea fiecare particica din lumea ei,sa vad si eu cine te-a castigat, desi nici unul din noi n-a recunoscut ca suntem intr-o grea si penibila competitie.
Nu se poate!...aud vocea lui pe hol, sigur e a lui..ce se va intampla?!...ce sa fac cu tine, piticule, sa lupt langa tine, sau sa ne evaporam din acest ocean de nesimtire?!....
Mă trezisem pe canapeaua de piele unde Cătălin m-a aşteptat o dată să inchei o convorbire cu aceeaşi distribuitori idioţi.
Eh...şi mă trezesc. Agitaţie, lume, 25 de medici in jur. Exagerez, dar zău că nu am mai văzut atâta lume într-o încăpere aşa de mică. Ah, bebe e de bai. Adică sunt rea, bebe e cauza.
Cu tot ce se întâmplă, aud telefonul. Cine naiba mă caută? Adică cum, nici să mai leşine omu' nu are voie?
Ultimele amintirii....zumzetul colegilor mei si apa de la baie ce se aude acum ca o cascada.
Am senzatia ca o sa cad desi sunt intinsa pe jos.
Abdomenul incepe sa-mi bata ca si cand mi-ar pulsa acolo a doua inima.
Nu imi este ink clar ce e cu povestea asta... a inceput asa bine si apoi s-au scris probleme cu serverul si altele... Ar fi fost totusi frumos sa se continue intr-adevar povestea...
Deschid ochii si incerc sa realizez unde ma aflu . Imi ating mana dreapta ca dintr-un reflex si simt un ac de perfuzie . Perfuzie ... simt in nari mirosul puternic de dezinfectant . Patul meu …. cearsaf alb Sunt intr-un spital . Dar de ce ? Incerc sa-mi amintesc ce s-a intamplat cu mine , dar nu pot . Ma gandesc doar la el . Sunt o proasta ca i-am cedat . Nu trebuia . Nu m-am cugetat la consecinte ci doar la pasiune , la trairea clipei . Si inca il iubesc … atat de mult …
Mi-o amintesc asa , vag doar pe asistenta care striga dupa un doctor . Inconstient , pun mana pe burta unde micul meu copilas se dezvolta . O fi bine ? Sper ca mai este inca aici … nu vreau sa-l pierd . El este singurul nevinovat in toata ceasta poveste . Ingerul meu . Pentru prima data m-au apucat instinctele materne . Si eu ma mir … niciodata n-am fost asa . Firea mea independenta , flerul meu de a conduce m-au facut sa fiu asa indiferenta la minunile care se intampla in jurul meu . Acest copil nu este un blestem … e o binecuvantare . este minunea vietii mele . A aparut in clipa in care nu credeam ca mai exista un viitor . Este un inger venit ca sa-mi aline supararea . Si ea este insarcinata .. si ce daca ? Cu ce drept copilul ei este mai important decat al meu ? Suntem toti egali … dar pentru ca ea ii e logodnica , eu ar tebui sa dispar , poate sa mor si nimeni nu va sti nimic .
Încerc sa-mi amintesc vorbele lui … vorbele care mi-au dat speranta si putere ca apoi sa mă franga . Sa-mi faca sufletul sa sângereze … ca apoi sa opreasca hemoragia . Mereu l-am ascultat , l-am crezut . Ce naiva …. ce proasta . Si ce tarziu am realizat . Fiorul dragostei îmi cuprinsese atunci inima si sufletul ca o scanteie. Atingerea lui o făcea sa izbucnească … sărutul sau o aprindea si mă făcea sa ard in valvatai …
Vad o asistenta care intra . După ce mă saluta îmi ia tensiunea si se uita la perfuzie . Speriata , o apuc de maneca halatului si o intreb :
- Copilul meu … - simt ca nu mai am aer , parca o greutate îmi apasă pieptul .
Mă opresc si respir adânc . Inspir, expir . Fac asta de patru ori . Mi-au mai trecut emoţiile , dar tot mie frica. Daca o sa-mi spună ca nu mai este ? Dar , cum spun americanii , no guts no glory . Si eu vreau sa aflu . Îmi iau inima in dinţi si mă uit in ochi asistentei .Gata , trebuie sa o întreb , trebuie sa aflu . Emoţiile mă doboară .
-Copilul meu … mai este ? o intreb tremurand .
-Da , doamna … este si nu a suferit nici de pe urma leşinului dumneavoastra .
-Multumesc -asistenta pleaca .
Sunt singura din nou … iubesc singuratatea .De obicei imi place sa fiu doar eu si gandurile mele . Sa gandesc cu voce tare , sa nu ma auda nimeni Deodata usa se deschide si o vad pe Cristina . E asa ingrijorata . Fata ei oglindeşte atatea sentimente , cum face intotdeauna .
-Draga mea , ce ai patit ? aproape ca fuge si vine langa patul meu .
-Nimic …. Sarcina ii raspund , sar nu pot sa opresc lacrimile care se scurg necontenit din ochii mei .
-De ce plangi ? Copilul ? E bine ? ma intreaba .
- E bine … el e bine …
- Ce s-a intamplat ? cat de bine ma cunoaste … mai bine decât mă cunosc eu însămi . Ce bine ca am o prietena ca ea … singura care poate sa mă liniştească . Scumpa de ea … daca ar stii ce proasta are ca prietena .
- Nimic … sunt fericita ca ai venit … strang in mana cerseaful cu putere . Nu vreau sa o mint , nu pe ea … dar trebuie . Nu e necesar sa ştie nimic .
- Nu te cred , dar nu asta e important . Stau la usa de sase ore si asteptam momentul in care o sa te pot vedea . Cand m-a sunat asistenta ta m-am speriat … eram in sedinta .Am iesit in fuga . Am lovit lumea pe hol, cred ca paream nebuna . Era sa-mi ciocnesc masina (un Kia Sportage) si sa calc niste oameni pe trecere . Da’ n-am omorat pe nimeni momentan .
Ma apuca rasul . nu ştiu de ce . Când sunt cu ea întotdeauna e numai fericire in aer . Ea este atat de optimista … eu am incetat sa fiu . nu mai pot sa fiu pentru ca viatza nu mia oferit decat o fericire efemera , o iluzie , chiar credeam ca exista dragoste adevărata langa Catalin . Acum nu mai am nici o idee … doar miraje iluzii si promisiuni deşarte . Tot ce am avut a disparut . Si gandul meu despre o viatza mai buna alaturi de el . Inca nu inteleg cum am putut fi atat de fraiera . Am crezut ca traiesc o dragoste unica , viata imi parea atat de frumoasa cand l-am gasit pe Catalin – Fat-Frumos – cel insurat . Ce nenorocit … mi-e totusi mila si de biata fata , nici ea nu stie nimic , si ea il crede pe Catalin barbatul visurilor ei .
Dar de ce nu pot sa-l scot din inima meu ? De ce ma obsedeaza gandul ca nu mai sunt cu el ? Sunt o fire independenta in general , nu am nevoie de nimeni sa m ajute . Dar si cei mai puternici au un punct slab … cum avea si Ahile . El mi-a gasit slabiciunea . Inima . Il iubesc prea mult si el profita de asta . Pe mine ma doare … inima imi sangereaza . M-am indragostit poentru prima data cu adevarat . O dragoste pasionala , nebuneasca . I-am daruit toata fiinta mea , sufletul meu , dar nu mi-a dat nimic in schimb . Doar indiferenta … minciuna … nepăsare . Avea omul nevoie de o amanta , una buna la pat si care sa nu puna prea multe intrebari . Si m-a gasit pe mine . Asta eram eu pentru el .
Dintre toate lucrurile de pe lume eu urasc cel mai mult minciuna … o uram . Acum vad ca traiesc intr-o lume ireala , unde totul iese la lumina , incetul cu incetul . Dragostea lui mincinoasa . Sunt single , mi-a zis el inainte sa incepem relatia . Single pe dracu … nu era casatorit , era logodit vezi-doamne . Acum cand trebuie sa se insoare cu aia nu prea mai vrea sa stie de mine . Sau de copilul asta care e in fond al lui si care a fost conceput dintr-o dragoste puternica , chiar daca numai din partea mea .
- Tatal nu vine ? ma intreaba Cristina , trezindu-mă din gandurile mele profunde .
- Nu . ii raspund sec si iara tac .
Nu stiu ce sa mai fac , gândurile ma copleşesc . Imaginea lui , zambind , noptile noastre impreuna … promisiunile lui .
“Il pastrezi? Ca daca da, atunci mi se vor naste doi copii cam în acelasi timp”. Capie, îl întreb “Cum adica, dragule ?”.
“Adica sunt pe cale sa ma însor. Iar planurile sunt definitive, sunt cu ea de sase ani”.
Acest dialog inca sunt vii in mintea mea . Sase ani … si eu am crezut ca sunt marea iubire din viata lui . Da , am crezut . Acum stiu sigur ca nu este asa . I-am zis mereu cat de mult il iubesc … el niciodata . Am fost prea proasta sa realizez .
Si ma doare …
Arsita din sufletul meu o doboara pe cea de afara...sunt 30 de grade celsius dar ce mai conteaza cand inima mea arde?Arde de dor, de neimplinirea cuvintelor sau a tacerii noastre.E atat de ciudat cum ai aparut in viata mea, si mai straniu este cum ai reusit sa patrunzi cand usa era ferecata cu cateva lanturi zdravene, si mai presus de atat, cu juramantul ca nimeni niciodata nu va mai intra.Stii tu oare, strainul meu cat de mult m-am luptat cu gandurile ce imi invadau intreaga-mi fiinta, cu dorinta de a te avea in preajma chiar si o secunda, cu fiecare clipa ce mi se parea o vesnicie in a te zari chiar si in treacat pe una din strazile colindate de mine?Am vrut sa te alung, dar a fost imposibil pentru ca nu intalnesti la orice pas un om ca tine.Ai reusit sa ma smulgi din incertitudinea trecutului ce nu imi dadea pace, ai indraznit sa te lupti cu tot ceea ce m-a facut atat de precoce cu cei din jurul meu, si mai mult de atat ai sadit in mine saminte de flori parfumate si atat de viu colorate, ai imprastiat arome de lacramioare si roze, levantica si ai desenat pe cerul sufletului meu curcubeul...sentimentului "dor".Cateva zile au fost ale noastre, si poate vom mai avea cateva...dupa care totul se va opri.Nu pot face asta, nu te pot smulge din fericirea ce o ai pentru a te avea aici, in inima mea.Stiu ce simti pentru ca am trait asta nu demult si, inteleg perfect trairile tale de acum.Ti-e teama, copil drag...te simti vinovat, dar nu trebuie pentru ca nu am de gand sa distrug frumusetea ce te inconjoara.Imi esti drag, atat de drag si atat de bine imi este cu tine...as vrea sa opresc timpul, dar nu o pot face pentru ca timpul merge cu tine acolo unde iti este fericirea...
singura nestiind de existenta nimanui ma pierd printre lacrimile mele... visez si sper ca sufletul imi va da taria de a merge mai departe.
ma rog si iar gresesc, ma simt atat de neputincioasa in fata sentimentelor care ma coplesesc de fiecare data cand imi impun sa nu mai gresesc, ma vad matura dar inca nu ma simt,nu pot face nimic, sunt mai puternica decat mine insumi.
gresesc insa privind catre universul nemarginit ce ma inconjoara tristetea glasului ce se aude in intunericul incaperi.
hmm, ciudat pentru ca nu vorbesc.
sunt atat de confuza ce e atata agitatie in jurul meu? ce se intampla?.......
ma trezesc.............
Deschid ochii ingreunati parca de o povara ...Sala care m-a intampinat pare sobra;doar o raza de lumina tintuieste tavanul luptandu-se cu greu pentru a acapara intunericul.Ma uit uimita in jur si observ alaturi alte doua paturi , iar in coltul camerei o masuta ce da in vilag o vaza cu un buchet de trandafiri albi si o scrisoare alaturi...
Incerc sa ma ridic insa o durere de cap ma ameninta.Cu toate acestea reusesc sa iau scrisoare de pe masa.Era parfumata...un parfum cunoscut...o deschid grabita si observ cu mirare ca era de la el.
Eu vreau sa scriu despre dragoste,pentru ca dragostea este cel mai nobil sentiment,mai frumos si mai curat.Te iubesc si astazi am implinit 2 ani,2 luni si o zi si ma simt cea mai fericita chiar daca nu sunt langa tine si iti duc lipsa.Am lasat in viata tot numai ca sa fiu cu tine, nici nebuna de as fi nu pot sa ma despart de tine.Nu as fi in stare sa te parasesc,te iubesc atat de mult incat nu as fi in stare sa iti fac vreun rau,martor imi este bunul Dumnezeu.Nu am vrut nici averi ,nici bani am vrut doar dragostea ta si o am si pentru asta sunt cea mai fericita din lume.Inca o zi in care sunt departe de tine dar asta nu conteaza pentru ca in curand o sa fiu langa tine si atuni nimeni dar nimeni nu se va baga intre noi sa ne strice povestea noastra de dragoste...
nu-mi mai simt corpul. ochii...imi e imposibil sa ii deschid. aud voci necunoscute si sirena unei ambulante. un moment de pauza sonora. ii vad chipul. ma priveste cu ochii lui mari. vreau sa ii vorbesc, dar cuvintele nu vor sa iasa. vreau sa-i ating fata, dar mana nu vrea sa mai raspunda la comanda mea. parca a trecut o vesnicie de cand am auzit ambulanta si aud o voce ascutita care tipa disperata "Nu mai are puls. O pierdem. NU!"...si eternitatea linistii a reinceput. il caut iar cu ochii, sper sa-i mai vad o data fata, sa mi-o intiparesc mai bine in memorie. dar nu pot sa vad nimic. parca sunt intr-o camera fara ferestre, cu usa inchisa si lumina stinsa. ma gandesc la persoana despre care auzisem ca nu mai are puls. pacat. o viata nu trebuie sa se sfarseasca intr-o ambulanta. orice persoana ar trebui sa aiba o moarte frumoasa, daca se poate spune asa, fara dureri, fara vocea aceea ascutita care tipa intr-una.
au...am simtit un fior. un fior de acelasi gen dar nu aceeasi intensitate simtisem cand eram copil si ma curentasem. parca mi se deruleaza scena in minte. dar acum acest fior e mult mai puternic, imi provoaca o durere ascutita.
lumini...multe lumini...si iar vocea ascutita: "Bine ai revenit printre noi. Acum esti bine. Stai linistita, nu te impacienta!"
peretele pe care l-am atins in cadere...asistenta mea a spus ca am lesinat...da...asa este. imi aduc foarte bine amitne ca am lovit cu putere marmura de pe jos cu. a inceput sa ma doara locul unde ma lovisem.
"...unde..."
"Stai linistita, nu mai vorbi!" iar vocea ascutita. imi vine sa-i dau o palma persoanei care vorbeste asa...daca s-ar misca mana... "esti in drum spre siptal, ai lesinat. nu ai de ce sa-ti faci griji!"
si fata lui imi trece iar prin minte. as vrea sa se faca iar liniste. poate asa i-as mai vedea o data ochii cenusii. s-a oprit sirena. inseamna ca am ajuns la spital.
de ceva timp stau eu cu mine simi raspund la niste intrebari de care sunt sigura ca nu multi ar sti sa-mi raspunda.Stau si astept .CE? nu sunt foarte sigura .Am multe intrebari fara nimic concret. eu o fata de 20ani am trecut pana in momentul de fata prin multe sau intamplat lucruri bune de fapt foarte bune dar am avut si parti mai putin bune.Stau si gandesc la tot de multe ori ajung la concluzia ca prea mult. acum parca timpul trece mult mai repede si eu ajung la concluzia ca nu stiu ce vreau sa fac mai exact.EVIDENTmam inscris la o facultate nu stiu ce o sa iese sper sa le iau asa cum vin deoarece am ajuns la concluzia ca la teorie sunt chiar foarte buna dar practica nu e tocmai ok .cred ca am fost indragostita dar nu a fost ok poate din mai multe motove .Cine stie aici merg mult mai multe poate pt ca am fost prea emotiva sau orgolioasa sau poate invidioasa ba chiar mai mult am avut teama de a nu fi cineva care sa ma stie fffoarte bine .Si asa stau si astept .ce? Sa vad ceva care sa ma surprinda placut poate o persoana care sa imi schimbe anumite ideei concepti sau chiar standarde ale mele .Asa ca in final nu ramane decat asteptarea si ce doresc tuturor o viata cu multa iubire si comunicare deoarece in opinia mea sunt singurele nici nu stiu cum sa le numesc;trasaturi de caracter fac mult chiar foarte mult asa ca eu raman tot asa si voi tot ca mine..........Poate!Enigme sunt si vor ramane mereu.Despre mine,despre voi.
Trimiteţi un comentariu